Moara din Sacel este o moara cu o vechime de peste 120 ani .Aici mai

puteti gasi valtoare pentru valturarea cergelor si masina de lana cu

leagan folosit la scalmanarea lanei.

Situata in comuna Sacel centru, moara beneficiaza de o locatie foarte buna

fiind o zona linistita cu oameni pasnici iar lungimea paraului morii este

de peste 400 metrii si cu o panorama impresionanta.

Moara este bine intretinuta pastrandu-se aceasi tehnologie ca acea folosita

in timpurile stravechi, iar la intrare din primele clipe ale vizitei vei fi

intampinat de o adiere proaspata si racoroasa a apei, urmat de sunetul

continuu cu bulbuci si spume albe care rezulta din caderea apei din cascada

oferindu-ti un farmec aparte.

Stramtura, o localitate aflata pe cursul raului Iza, la o distanta de 28 km de Sighetu-Marmatiei pe DJ 186, este o asezare foarte veche, care dateaza inca din perioada daco-romana. Dovada stau obiectele de bronz descoperite in 1885 care, dupa parerea specialistilor dateaza din secolul IX i.Hr.
Localitatea este mentionata intaia oara intr-o diploma a regelui Robert Carol de Anjou din anul 1326, sub numele de “Terra Zurkuky” (adica “Pamantul de la stramtura”). Ca si celelalte sate vecine, Stramtura facea parte din cnezatul aflat sub conducerea voievozilor de la Cuhea, (actual Bogdan Voda) care s-a desfiintat mai apoi in urma ridicarii cnejilor la titlul de comiti.
In prezent, comuna care cuprinde satele Glod si Slatioara se intinde pe o suprafata de 9.000 de ha. si are aproximativ 4.000 de locuitori.

Satul Ieud a fost atestat documentar in secolul al XIV-lea (1365) fiind trecut ca domeniu al voievodului Balc, nepotul lui Dragos Voda.

Se afla de-a lungul vaii Ieudisorului, afluent al Izei, la egala distanta (43 Km) de Sighet, Viseu si Borsa.

Biserica dinDeal numita si a "Balcului" este cea mai veche biserica de lemn din Maramures fiind datata la 1364. Constructia urmeaza canoanele traditionala: Pictura si iconostasul, bine conservate, sunt de secol XVIII.
In biserica exista icoane vechi de lemn (sec. XVI-XVII), o valoroasa colectie de icoane pe sticla aduse de la Nicula, toate acestea alaturi de covoare vopsite in culori vegetale si carti de mare valoare. Demne de amintit sunt tipariturile lui Coresi "Intrebare crestineasca" si "Apostolul" datand din secolul XV, precum si alte documente tiparite la Iasi si la Blaj.

Asezat la poalele Tiblesului, Dragomirestiul are un teritoriu preponderant muntos, bogat in paduri si pasuni alpine, avand lunci si terase fertile, coline favorabile agriculturii si cresterii vitelor.

Cercetarile arheologice, dezvaluie urme ale localitatii incepand din perioada comunei primitive. Bogatia de resurse metalifere existenta in localitate a permis dezvoltarea unei metalurgii ale carei inceputuri coincid cu epoca bronzului tarziu. Marturii ale acestei culturi materiale, au fost inregistrate in urma unor descoperiri concretizate in diferite obiecte de bronz din mai multe localitati ale Maramuresului, printre care si Dragomirestiul. Depozitul de bronz de la Dragomiresti, pastrat in colectia lui E.Andrassy din Valea lui Mihai a ajuns in anul 1950, la Muzeul National din Budapesta.